1 Decembrie

Sub semnul lui  1 decembrie 1918

 

România este patria noastră şi a tuturor românilor.

E România celor de demult ş­i-a celor de mai apoi,

E partria celor dispăruţi şi-a celor ce va să vie.

 

                                                                                          Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sosise la acea dată unul dintre cele mai emoţionante si mai semnificative evenimente din viaţa întregului popor român,vis al făuririi statului naţional unitar. Se împlinea această năzuinţă legitimă a ţării, la 1 Decembrie 1918,  la Alba-Iulia, şi nu întâmplător acolo. Pentru că Alba-Iulia era vechi centru al Daciei romane, al celei dintâi uniri politice a românilor.

La 1 decembrie 1918  a triumfat încă o dată dreptatea istoriei, care cerea ca fiecare popor să trăiască liber şi unit. Această zi o putem considera temelia unei puternice dezvoltări a ţării si a ascensiunii sale pe calea progresului şi a civilizaţiei. Când au fost comunicate locul şi data Adunării, ale Marii Adunări Naţionale, şuvoaie de multimi, mii, zeci de mii până la o suta de mii de muncitori, ţărani, intelectoali, din toate “unghiurile” ţării, se revărsau acolo, in ritmurile muzicale ale cântecului „Deşteaptă-te române” şi în faldurile tricolorului,  nutrind acelaşi unic si măreţ sentiment, alintat de veacuri:”Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume/ Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman [...] Români din patru unghiuri acum ori niciodată/ Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simtiri”. Trebuie menţionat faptul că Andrei Mureşanu este autorul celebrului „Desteaptă-te române”, care, pus pe melodia lui Anton Pann , reflectă voinţa de dreptate socială si libertate naţională a unui întreg popor.

Declaraţia de la Alba-Iulia, proclamă, pentru toate veacurile de luptă si de sacrificii, Unirea Banatului cu Maramureşului si cu Ţara Românească, prin vocea unui om de mare cultură şi de convingeri sociale si politice, Vasile Goldiş, astfel încat afirma: ‚,Unirea tuturor românilor intr-un singur stat numai atunci va fi statornicită si garantată prin istoria mai departe a lumii, dacă va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie a civilizaţiunii”. Publicaţiile ,,Epoca’’ , ,,Viitorul’’ , ,,Romania’’ , alaturi de ziare scoase de românii aflaţi in străinatate elogiau eroismul trupelor române alături de publicişti si oameni de cultură care, împreună, au contribuit cu întreaga lor energie si pricepere la conturarea înfăptuirii idealului naţional proclamat la Alba-Iulia. De asemenea, îi putem aminti si pe Nicolae Iorga, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Octavian Goga, Vasile Alecsandri (ca fiind personalităţi care au scris despre împrejurările Unirii), dar si pe A.D. Xenopol, Nicolae Titulescu, Nicolae Filipescu etc.

În antologia Scrierii, şi mai exact în Oameni care au fost , Nicolae Iorga îi acorda o atenţie deosebita lui Mihai Viteazul printr-un studiu numit Ziua lui Mihai Viteazul în 1916, încercând astfel sa îi contureze portretul şi să anticipeze oarecum Unirea din 1918: ,,Am înţeles setea lui de a răzbuna durerile neamului , dorinţa lui instictiva, deci firească, de a face ca toţi românii să se găsească într-o singură ţara, de neamul, de limba, de legea lor. L-am înţeles în mândria lui bărbăteasca de a fi răpus pe duşman şi de a-i fi smuls acel Ardeal pe care îl credea legat pentru vecii de steagul său biruitor’’.

Poetul Ardealului, Octavian Goga, într-un sinbolic articol din ,,Epoca’’ intitulat ,,Ultima zi din Romania Mică’’, sinteza psihologică si voinţa de acţiune a tuturor românilor în mesaje precum:,,Trecutul si viitorul îsi poartă fiorii peste sufletul neamului în aceste ceasuri care ne fac să resimţim sufletul eternitaţii deasupra noastră ca la judecata din urmă se desfac mormintele din care ne strigă suferinţa din veacuri şi ne îndeamnă mărirea strămoşiilor. Închegarea unui singur trup se hotaraste. Astăzi amurgul cade cea din urmă oară peste vechile noastre hotare, ca, mâine, soarele răsărind roşu din foc si din sânge sa lumineze România Mare’’.

Vasile Alecsandri in volumul Mărgăritarele, intesifica prezenţa cadrului natural şi a unui peisaj naţional aparte. În majoritatea poeziilor din acest volum, Alecsandri reflectă raporturile sale cu relaţiile epocii şi cu problemele evidente. Putem aminti în acest sens poeziile: Deşteptarea României şi Hora Unirei şi ilustrez în acest sens câteva versuri din ultima poezie menţionata: ,,Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima româna,/ Să-nvârtim hora fraţiei/ Pe pământul României! [...] Măi muntene, măi vecine,/ Vină să tze prinzi cu mine/ Şi la viaţa cu unire/ Şi la moarte cu-nfrăţire!’’

Aşadar, Unirea trebuie înfăţişată întotdeauna ca urmare firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi mucenici a izbutit să-şi apere cu imitare stăruinţa ,,sărăcia şi nevoile şi neamul’’, rămânând împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătura cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.

BIBLIOGRAFIE:

1.Almanah Scînteia, 1988.

2. Alecsandri, Vasile, Mărgăritarele, Bucureşti, Editura Minerva, 1984.

3. Iorga, Nicolae, Scrieri, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1971.

4. http://documente.bcucluj.ro .

 

 

Prof. Firu Iuliana-Marilena

Comments are closed.